Versiuni

Azi mă gândeam despre ce să scriu. Apoi mi-am dat seama că într-un alt univers, probabil mă gândeam la ce țară să vizitez sau ce bancă să jefuiesc (bineînțeles, asta dacă teoria aia a muti-universurilor sau cum naiba se cheamă e adevărată). Și așa mi-a venit în cap să scriu despre versiuni. Atenție că mă simt filosoafă.

Nu mă refer la teoria aia cu universele, ci la persoane.

Știi cum e când cunoști pe cineva care e mai răutăcios, apoi face niște lucruri frumoase și după iar devine răutăcios? Normal că da. Și ce îi spui (sau măcar gândești să îi spui)? Că oamenii nu se schimbă niciodată. Cam asta e tendința, dar nu e o regulă. În fine. Dar ceea ce gândesc eu în situațiile astea de ceva vreme este că, da, oamenii nu se prea schimbă, dar că ei au mai multe versiuni.

Atunci când o persoană e tristă, aia e o versiune. Dacă e fericită, altă versiune și tot așa. Și la fel, și noi avem versiuni. Doar că depinde de situațiile în care ne aflăm sau de versiunile celorlaltora ce anume devenim. Dacă vezi un prieten în versiunea tristă, o să vrei să îl înveselești și așa devii o anumită versiune în funcție de celălalt. Atunci când suntem nervoși pe cineva, suntem nervoși pe versiunea aceea a lui care ne-a făcut să simțim așa și îi iertăm pentru că ne amintim de versiunea lui care ne-a făcut să fim fericiți. Da, știu că te-am amețit. Scuze.

Eu cred că oamenii sunt unici tocmai prin acest lucru, prin această combinație de versiuni personale și modul cum le expunem. Poate că ne simțim privilegiați când cineva își expune partea frumoasă în fața noastră. Poate că ne simțim jigniți când cineva alege să fie mai rău cu noi, dar trebuie să ne gândim și ce anume versiune din noi i-am arătat acelui om. De aici pleacă totul.

Eu văd iubirea, de exemplu, ca pe un echilibru între versiunile a două persoane. De obicei, versiunile frumoase sunt cele expuse, dar când unul dintre ei își expune versiunea mai puțin plăcută, important este ca celălalt să nu răspundă la fel, ci să încerce să calmeze versiunea aia neplăcută cu care are de-a face. Că mai există idioți și idioate, asta o știm cu toții. Lor nu prea ai ce să le faci. Nici dacă încerci cu toată răbdarea nu o să îi/le îmblânzești. Dar măcar alea sunt excepții. Cred că de-aia se vorbește de suflete pereche. Undeva, acolo, trebuie să fie cineva care să te suporte și pe care să îl/o poți suporta, cineva cu care să te cerți pe telecomandă, dar apoi să mâncați pizza la un show care vă place amândurora. Sau care să facă rost de două televizoare.

Ideea este că ar fi minunat ca toată lumea să își arate versiunile pozitive. Lumea chiar ar fi mult mai bună. Dar știu că e imposibil. Sau poate că nu… Ți s-a mai întâmplat să fii pe stradă și să zâmbești cuiva necunoscut? Doar atât: să îi zâmbești, fără nimic altceva în plus, și să vezi reacția. Ia încearcă!

Până și cel mai mic gest poate schimba versiunea cuiva. Așa că eu îți propun să fii tu eroul și să fii mereu pozitiv. O să vezi că și ceilalți se vor schimba în bine.

index

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s