Iubirea: impossible mission?

Am fost la o plimbare în IOR cu un prieten să vorbim despre ce a mai făcut fiecare și am ajuns și la capitolul iubire. Nu, nu am vorbit cu el ca potențial iubit, chill. Am vorbit despre concept, despre legăturile astea stranii dintre oameni. După ce că avem noi chestii pe cap, mai lipsea și dragostea. Dă-o dracului de treabă…

Faza cu dragostea asta e complet ciudată. Să vorbești cu cineva, să vă vedeți față în față și să simțiți o conexiune. Ce pana mea mai e și asta? Adică, bine, să vorbești cu cineva, să aveți cam aceleași interese, idealuri, glume, gândire parcă se numea prietenie în primă fază. Nu pot să înțeleg cum e chestia asta, ca după o prietenie, mai ales îndelungată, să te trezești așa, vorbind cu persoana aia „Bă, coaie, mă gândeam că te iubesc, deși noi ne știm de câțiva ani, dar m-am trezit azi de dimineață cu asta în cap”. Sau cealaltă posibilitate, să vă vedeți după doar câteva zile în care ați vorbit, sau poate mai puțin, și să ți se aprindă călcâiele. Să mori tu că mă iubești doar așa, după cum mi-am făcut azi freza și că ascultăm aceeași muzică.

Nu înțelege  greșit, fix așa mi se întâmplă și mie, doar spun că e funny cum se întâmplă. E mișto să îți dai seama, indiferent că e devreme sau târziu, că faci un anumit „click” cu o persoană, că ați învățat unul de la celălalt și despre celălalt diverse lucruri, că persoana aia ți-a fost mereu alături și că vrea să fie în continuare. E cea mai mare realizare să găsești pe cineva care să te iubească și când ești un ursuleț care ia în brațe, dar și când ești lup și vrei să muști. În niciun caz nu spun că e ok să accepți oamenii care îți fac rău, eu vorbesc de zile proaste, de anumite situații de nervozitate din care ieșiți de mână, împreună.

Dacă iubești pe cineva și omul ăla pleacă, discută, în primă fază, poate e o neînțelegere la mijloc. Dar dacă nici așa nu se rezolvă și simți că încă e ceva în neregulă, pleacă. Nu poți forța pe cineva să simtă ce simți tu. Aia e, nu a fost să fie, ori rămâneți prieteni, ori fiecare pe drumul lui. Dar nu e sănătos pentru tine să stai să te rogi de cineva. În timpul ăla poate găsești un om care să te placă exact așa cum ești și să te trateze ca atare.

Don’t waste your time with idiots! Mi s-a întâmplat și mie, ca și vouă și altor tipi și tipe, să mă îndrăgostesc fix de cine nu trebuie. Mi s-a pus mie pata și nu mai vedeam nimic în jurul meu. Chestia e nu dădea doi bani pe mine și pe ce simțeam și se mai și dădea mare cocoș. Acestui tip de oameni trebuie să le tăiați gâtul (ATENȚIE: făceam o referire metaforică, legată de cocoși, să nu cumva să dați vina pe mine pentru instigare la omor sau alte drăcii). Acele persoane care sunt prea orgolioase, prea mândre de propria persoană și care te tratează cu indiferență sau cu superioritate ar fi bine să le îndepărtezi de tine. Nu îți aduc nimic bun în viață și te fac să suferi.

E adevărat, Uneori nu ne dăm seama de o persoană oricât de mult am fi în preajma ei și de aici apar incertitudini. Dar niciodată nu vei știi exact ce se va întâmpla. Așa că ce faci, nu o să mai iubești? Fals. O să iubești. Primești o palmă de la viață și suferi? Ridică-te, scutură-te de praf, și mergi mai departe. Mai încearcă cu altcineva. Iar e un om idiot? Lasă-l și încearcă iar și iar până dai de persoana aia care o să te ajute să te ridici, care o să te curețe de praful ăla și cu care o să mergi în aceeași direcție de mână. Asta e cu iubirea: e un cerc vicios în care te tot învârți până când se găsește cineva care ține mult la tine să te scoată de acolo și să nu mai alergi ca prostul în jurul cozii.

E greu să vezi cine e potrivit pentru tine. Asta poți observa doar în timp, încercând. Nu da o șansă oamenilor falși, plini de ei sau răutăcioși, dar nu uita să te uiți prin jur, că poate e acolo cineva care îți face cu ochiul și nu îl vezi de idioții/idioatele cu care stai de vorbă degeaba.

O să suferi. Și asta e normal. Doar așa poți învăța să iubești și să îți dai seama ce vrei. Odată ce se răcește treaba cu o persoană, știu că e și obișnuința aia nenorocită care te trage înapoi, dar, crede-mă, dacă persoana aia chiar era pentru tine, nu se răcea nimic. Așa că nu rămâne împotmolit în noroiul ăla. Mai bine cumpărăți alți pantofi curați cu care să pășești pe covorul roșu.

Niciodată să nu îți pierzi speranța. Mai aud oameni care spun ce ziceam și eu cândva „Nu mai cred în iubire”. Nu zău? Nu mai crezi în OMANENI, de fapt. Dar, crede-mă, e cineva acolo undeva care te așteaptă. Și el/ea suferă, încă învață, dar o să vă găsiți atunci când trebuie. Doar ai răbdare.

Știi cum văd eu iubirea asta? E ca atunci când mergi pe un munte foarte înalt. Obosești pe drum, mai faci o pauză, urci puțin câte puțin și la fiecare popas e câte cineva. Tu trebuie să urci mereu și să vezi până unde urcă omul ăla. Nu mai vrea să urce cu tine? Next. Tu urcă, nu te opri! Chiar dacă te simți singur uneori, chiar dacă mai dă o ploaie, chiar dacă mai aluneci uneori, nu te lăsa, luptă și urcă.

Și îți promit eu că acolo sus, în vârf, cineva o să îți întindă mâna, o să te ajute să faci și ultimul pas până la finish, o să te ia în brațe strâns, și o să îți arate că, deși sunteți la mare înălțime și poți să cazi, te va ține în siguranță și o să îți arate priveliștea.

Și e al dracului de frumos acolo!

bigstock-Hikers-climbing-on-rock-mount-66403036-300x225

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s