I lost you, so I lost myself.

Asta e pentru că sentimentul ăsta nu vrea să dispară.

E pentru că mereu zic „E, și cât poate să țină tristețea asta? Se duce cu timpul… Nu?…”, dar mereu îmi vin în cap acele imagini și e al dracului de greu să mă împotrivesc.

Asta e pentru tine. În caz că o să citești vreodată…

Știu că e ceva mai trist, dar asta e… Știi și tu că  nu toate lucrurile sunt mereu drăguțe în viață. Și asta e una dintre ele. Iubirea… Am mai vorbit despre asta (dacă nu ai văzut, poți să te uiți prin postările mai vechi și să citești). Nimic nu e mai frumos, dar… totodată și mai dureros. Nu mă înțelege greșit, te rog, iubirea nu e musai să conțină și durere, doar se mai întâmplă să fie și cazuri din astea. Și eu am avut cazuri de genul… câteva… mai multe… Dar unul e mai special.

E mai special pentru că, pentru prima oară, cred că doar o persoană e de vină. Și urăsc asta. O să vă zic o poveste mai pe scurt. Nu e despre mine, e despre o… tipă.

Tipa asta avea vreo 14 ani când l-a cunoscut pe tip. Era început de clasa a 9-a și s-au strâns mai mulți tineri la biblioteca din centru pentru nu mai știu ce. Era acolo cu o prietenă și aștepta să intre în clădire. Prietena vede că în fața lor stătea un tip înalt. Da, el era tipul. Înalt, cu păr șaten deschis, slăbuț și cam atât vedea din spatele lui. Prietena a întrebat:

– Oare cum îl cheamă pe băiatul ăsta?

– Nu știu, hai să vedem!

Așa că tipa l-a tras pe tip de hanoracul verde și i-a spus:

– Bună! Cum te chemă?

Și așa a început totul… Așa au început râsetele până ce am fost oarecum dați afară din bibliotecă, nu că ne păsa, așa am început să ne povestim toate tâmpeniile, să facem schimb de numere și de adrese de Yahoo Messenger (pentru că asta era cool pe atunci) și am tot vorbit până când am zis să și ieșim. Pardon, adică tipa cu tipul să iasă…

Venise vremea când deja se adânciseră sentimentele alea de prietenie, așa că au zis să facă un pas mare. Adică tipa să îi spună tatălui ei că se vede cu tipul. Asta a rezultat la un interogatoriu stupid și chiar o convorbire la telefon între tip și tatăl tipei:

– Cine ziceai că ești? Cum adică prietenul fetei mele? Nu, că nu am tip să alerg după băieți prin centru. Care sunt intențiile tale? Aha, doar o ieșire. Bine. Vedem dacă vine sau nu.

Până la urmă, tatăl tipei a fost de acord, dar doar dacă o ducea el la locul de întâlnire cu tipul. Dap, ăsta e momentul în care tipa începuse să înjure în gând, dar ce era să facă? Mesaj repede tipului: „Vezi că mă aduce tata…”, răspuns „Ok, îmi iau paltonul nou! :))”. Și apoi, când au ajuns, tipa s-a dat jos, tipul s-a dus ca un bărbat adevărat să îi strângă mâna tatălui fetei. Logic, nu avea cum să decurgă totul normal, așa că tatăl îi oprește mâna, își dă jos ochelarii de soare și îi face un gest de genul „i got my eyes on you” (P.S.: „mersi” de rușinea provocată…). În fine, era primul tip cu care tipa se vedea, așa că se aștepta cumva la asta. Acum, uitându-mă în spate, a fost funny, doar că atunci era de groază, ceva de genul amenințare cu moartea. După toată figura asta, mai distrează-te dacă mai poți… Dar a fost o chestie ce trebuia făcută mai devreme sau mai târziu, deci…

S-au văzut și de Valentine’s day. Două brelocuri pereche și primul sărut. „Mai vreau o dată!” spune tipul cu un zâmbet larg, dar sfios. Păi da, de ce nu? Până la urmă era ceva ce a aprins niște scântei. Mereu acasă la ora impusă. Asta era regula. Și tipul mereu știa să facă el cumva ca tipa să ajungă mereu cu 5 minute mai devreme. Deja tatăl tipei se obișnuia cu ideea și începuse să îi placă de tip.

Era amuzant și în același timp puțin frustrant pentru tipă faptul că tipul nu îi zicea „Te iubesc!”, ci „Și eu”. Deja în mintea ei devenise o problemă. O dată nu, a doua oară nu, dar până când? „Sunt cu băieții acum…” și tot felul de chestii din astea. Dacă tipa ar fi înțeles că el era doar timid… Poate alta era povestea…

Și din chestii mici și retardate, tipa s-a despărțit de tip.

Prima mare greșeală.

Timpul a trecut, au mai crescut, s-au mai văzut ca prieteni din când în când și au ajuns și la facultate. Capitală, deja oameni mai mari, altă treabă. Au vorbit random să se vadă și s-au văzut. Tipul zice că nu știu ce fată vorbește cu el să fie împreună. Tipa îi cere să i-o arate și au stat vreo jumătate de oră doar ca să râdă amandoi de ea, de cât de plastifiată pare și îngâmfată. După, a urmat un mic joc.

Tipul: – Și dacă mă văd cu ea?

Tipa: – Minți!

Tipul: – De unde știi?

Tipa: – Pur și simplu, minți.

Tipul: – Atunci mai ghicește dacă mint sau nu. Nu mă văd cu tipa asta, dar mă văd cu alta.

– Minți.

– Sau poate mă văd cu mai multe.

– Minți.

Tipul chicotește și apoi spune: – Vreau să te sărut.

– Acum nu mai minți.

Și s-au sărutat cum nu o mai făcuseră niciodată. În fond, era de parca ce a fost înainte se întâmpla acum câteva secole, era cu totul altceva față de prezentul acela.

Era totul mai intens, mai complex, mai furtunos și mai special, toate la un loc. Până la urmă, asta înseamnă să fii adolescent pe la vreo 18-19 ani. Cam de atunci începe nebunia.

Știu că tipul mai fusese el în relații, dar adevărul era că tot tipa îi fugea prin minte. Și la fel a fost și pentru tipă. Și au urmat întrevederi din nou între cei doi, mai venea pe la  tipă și mai dormea la ea când nesimțitul coleg de cameră nici măcar nu-l anunța că vine cu vreo gagică și îl lăsa afară cu ușa încuiată. La un moment dat, au zis să vadă un film. Adică la propriu să vadă un film, nu vă gândiți așa departe. Și au dat la întâmplare pe unul, îi zice „Love. The movie” și au închis laptopul pentru că în primele 10 secunde apărea un cuplu care se… satisfăceau reciproc. În fine, până la urmă au văzut o comedie. Și veneau și sesiunile… Da, știu, nici eu nu sunt fană.

Tipul o mai întreba de vorbă pe tipă. Ea spune că încearcă să învețe, dar i se încurcă informațiile în cap, că are poftă de ciocolată, dar nu i-au mai rămas bani să-și ia și că are emoții pentru că ziua următoare avea examen. Peste ceva timp, tipul o sună și o întreabă care mai era interfonul ei.

– Ha? De ce întrebi?

– Hai, spune-mi, și o să vezi, zise tipul.

Tipa îi spune interfonul și vede că tipul venise de la mama naibii să îi aducă un ou Kinder de ciocolată. Și să îți bagi picioarele în învățat, în condițiile în care tipul avea tot mâine examen și învață la o facultate unde nu e deloc ușor să nu rămâi cu restanțe, doar ca să îi aducă tipei ciocolată, e ceva de admirat. Și a mai fost o zi în care tipa era supărată, naiba mai știe de ce, și tipul adusese pizza și i-a ținut companie ca să o înveselească. Chestiile astea care par mici, înseamnă un efort. Tot respectul!

Dar, vedeți voi… Tipa asta era cam fraieră pe atunci. Îl plăcea pe tip, dar nu știu de ce naiba făcea prostia de a nu fi cu el. În schimb, mai vorbea cu niște băieți, se mai băga într-o relație care ieșea prost, era prea aeriană atunci, ceva nu era ok. Cred că toți avem o perioadă în care parcă nu noi ne controlăm 100% sau suntem prea tâmpiți să vedem ce e în fața noastră. Așa s-a întâmplat și cu ea. Chestia e că și dacă ar fi fost împreună cu tipul, la cât de aeriană era tipa, clar s-ar fi despărțit. Poate că tipa a intuit asta. Poate de-aia ceva a oprit-o… Dar ideea de bază e că tipul făcuse atâtea pentru tipă, stătea cu ea când îi era rău, avea grijă de ea să nu fie tristă, fix ceea ce are nevoie oricine. Dar tipa nu revenise cu picioarele pe pământ. Stătea ca proasta să caute flori de mai în timpul iernii.

Altă mare greșeală…

Îmi amintesc cum ei își povesteau și râdeau seara până adormeau. Tipul o lua în brațe pe tipă atunci când ea adormea înaintea lui, o săruta pe frunte și apoi îi șoptea „Tu ești tot ce mi-am dorit. Și te iubesc!”. Îi spunea asta și altele, că e frumoasă, că are ochi superbi de care nu se mai satură și tot felul de astfel de complimente. Tipul nu știa că tipa era puțin hoață. Știa că tipul face declarații pe ascuns, așa că se prefăcea că adormea mai repede, doar ca să-l audă. Și vocea aia frumoasă și calmă, vorbele alea șoptite și îbrățișările funcționau ca cel mai dulce somnifer. Singurele dăți când tipa se simtea în siguranță, iubită și împăcată. Dormea așa de bine în nopțile alea, încât de-abia se mai trezea dimineața. Ar fi vrut să rămâna așa pentru totdeauna, ei doi, îmbrățișați, în liniște.

Nu am uitat toate astea și nu am cum să le uit, pentru că au contat, contează și vor conta mereu. Am uitat altele, recente, dar acele lucruri, niciodată.

Acum tipul are pe altcineva. E normal… Timpul a trecut, tipul a văzut că tipa nu-și revine și și-a dat voie să simtă și pentru altcineva. Tipa a mai vorbit cu el, i-a spus cât de rău îi pare pentru tot și i-a explicat cât de imatură a fost. I-a spus că în niciun caz nu a vorbit cu el ca să îi spună să se despartă de fata cu care e împreună, ci doar a vrut ca el să știe că îi pare rău și cât de mult contează pentru ea.

Și aici vine războiul ideilor despre iubire. Dacă îl iubești, lupți pentru el sau îl lași să plece? Dacă luptă, e clar că îi va cauza probleme. Dacă îl așteaptă, s-ar putea să nu mai vină niciodată. Deci care e varianta corectă? Care din ele câștigă?

În ultima conversație, tipul îi spune tipei „Dar ești frumoasă, esti deșteaptă, ai niște ochi superbi. De ce nu îți cauți pe cineva?”. Tipa i-a spus „Pentru că asta am făcut și înainte. Și tot nu pot să uit de tine”. Și ăsta e adevărul.

Îmi pare rău că nu ți-am dat acea șansă pe care vreau acum ca tu să mi-o dai mie cândva. Îmi pare rău că nu am fost așa înainte, atunci când trebuia și atunci când conta mai mult… Dar acum sunt. Nu am nici cea mai vagă idee daca o să deschizi link-ul pe care ți l-am trimis înainte să oprești toate căile de comunicare cu mine și o să citești asta, dar o mică speranță încă am.

Mi-ai zis „for now”, așa că am decis să aștept. Nu vreau să îți mai fac rău, așa că o să lupt așteptând. Poate, la un moment dat, o să fim iar amândoi. Poate îmi pun speranțe prea multe în univers, dar… doar asta mi-a mai rămas.

Eu te aștept. Pentru că știu că merită. Tu meriți tot.

The-Worst-Part-Of-Life-Is-Waiting-fv731c16a1c45-0486-6103-b11b-59a3a03120f8

images

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ştefan spune:

    I lost you, so I lost myself” Ori ” I love you,so I lost myself ” sunt de părere ca, cuvântul „lost” nu intervine în momentul când pierzi pe cienva ci mai degrabă în momentul în care găsești persoana potrivită și uiți de tine,deja guvernează alte emoții și o altă gândire,gândire pe care nu o poți explica, o poți simți și atât. Și în momentul în care se întâmplă ca unul din voi/noi/ei etc. să plece sunt de părere ca atunci intervine o trezire sau revine „gândirea liberă” , gândirea pe care ai pierdut-o în moment în care ai găsit ceva. Știu,suna destul de paradoxal dar din perspectiva mea așa ar fi „I love you,so I lost myself”
    Spui ca: „Eu te aștept. Pentru că știu că merită. Tu meriți tot. ” dar niciodată nu vom aștepta pe nimeni și nici ei la rândul lor pentru ca ăsta este natura omuli: căutam ceea ce fuge de noi și fugim de ceea ce ne caută. Nicidecum ca vom așteapta toată viața după un anume X ci vom aștepta să vedem ce se va întâmpla alergând în continuare după vise.

    Apreciază

    1. Asta depinde mai mult de fiecare persoana, nu cred ca poate fi generalizat si aplicat pentru toti 🙂 Poate ca unii din noi inca asteapta, dar vor sa incerce o distragere temporara, pare ca nu mai asteapta, dar, de fapt, tot vor acea persoana, oricat de gresit sau corect ar parea.
      Cat despre ce ai scris mai sus, daca denumeam articolul asa cum ai zis, ar fi mai corect spus „I LOVED you, so I lost myself”, ambele actiuni trebuind sa fie la trecut.
      In esenta, eu scriu despre ce traiesc, despre experientele mele si asa cum le vad eu, nu trebuie sa le scriu asa cum s-ar putea sa le vada altii si nici nu o voi face.
      Multumesc! ^_^

      Apreciază

    1. what do you mean? please, be more specific.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s